Gabriel Biriș: Am fost mereu în politică 
și nu cred că am ieșit complet niciodată

Avocatul Gabriel Biriş crede că lucrurile par să se așeze într-o direcție bună pentru România. pentru că astăzi, la final de 2019, a apărut „o fereastră de oportunitate de 8 ani pe care nu trebuie să o irosim, dar, atenţie, fereastra nu s-a deschis încă, ci doar s-a întredeschis puțin”.

Deja 30 de ani! Trei decenii de când România a trecut printr-o revoluţie, iar românii, complet neştiutori şi total nepregătiţi, au cunoscut, aş putea spune, şi au simţit chinurile facerii unei noi Românii, o Românie care se voia a deveni un stat democrat, cu o economie liberă, după chipul şi asemănarea atât de jinduitelor modele ale ţărilor occidentale. Dacă aţi fi un examinator corect şi nepartizan, ce notă aţi acorda României ca prestaţie globală în cei 30 de ani de parcurs postcomunist? Ar fi o notă de corijenţă sau de promovare? De ce?

Subiectiv, nota mea ar fi una de trecere. Mie personal acești 30 de ani mi-au oferit multe oportunități, atât profesionale, cât și pe plan personal. Obiectiv însă, o țară care după 30 de ani și-a pierdut un sfert din populație prin emigrare, care nu și-a dezvoltat infrastructura deși a avut acces la fonduri, în care principalele subiecte publice sunt legate de corupție și scandal, România nu are cum să obțină o notă de trecere.

Ca avocat într-o companie extrem de implicată în avocatura de business, aveți o imagine completă şi coerentă privind realităţile de azi. Dacă vrem să corectăm rapid ceva, cu ce aţi începe?

Sunt câteva lucruri care pot aduce creștere de competitivitate, în special prin eliminarea din legislație a unor „bolovani”, adică bariere introduse artificial care doar fac viața contri­buabililor mai dificilă, fără să aducă avantaje. Dau două exemple din trecut: introducerea și mai apoi eliminarea ROI (registrul operatorilor intracomunitari) și formularul 088. Au fost două chestiuni complet inutile, dar care au creat multe dificultăți. La fel a fost (și încă mai este) split TVA. Astfel de corecții sunt simplu de făcut, trebuie doar ca decidentul să înțeleagă problema și soluțiile. Nu cu asta aș începe însă, ci cu creșele. Cu construcția temeliei pentru formarea capitalului uman, fără de care nu prea putem vorbi de modernizarea țării, în pas cu vremurile.

Sunteți recunoscut ca unul dintre cei mai buni avocați din domeniul fiscalității, ați fost secretar de stat în ministerul de finanțe al guvernului Cioloș, unde ați propus o serie de reforme privind taxele. Cum a evoluat fiscalitatea în România în acești 30 de ani? Ce s-a făcut bine și ce s-a făcut rău? E adevărat, cum spuneați, că nu am știut să folosim fiscalitatea ca vector de creștere?

Mulțumesc, așa este – am propus o serie de reforme, în special în ceea ce privește impo­zitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii, acolo unde avem cele mai mari probleme, dar și măsuri de combatere a evaziunii și creștere a gradului de conformare. Unele din acele pro­puneri deși hulite, au fost introduse ulterior. Altele, încă mai așteaptă să fie discutate…

În ultimii 30 de ani fiscalitatea noastră a evoluat semnificativ. Să nu uităm, că în urmă cu 30 de ani nu prea aveam nimic în acest domeniu. Inițial au fost introduse forme rudimentare de impozite, ultraprogresive, dar și foarte ușor de ocolit. Din păcate, politicienii noștri nu au înțeles că dezvoltarea și atragerea de investiții serioase țin de stabilitate și predictibilitate, și au jucat foarte prost cartea scutirilor. Primele semne de normalizare au apărut cam prin 2000 și au culminat prin introducerea „cotei unice” de 16% în 2005. Din păcate, la acea vreme nu s-au reformat și contri­buțiile sociale, ceea ce a dus la perpe­tuarea multor probleme. Dacă odată cu introdu­cerea cotei unice de 16% am fi adresat și problema contribuțiilor sociale (prin plafo­narea bazei de calcul a acestora), am fi eliminat scutirile și am fi modernizat administrarea fiscală, sunt convins că lucrurile ar fi stat altfel astăzi în ceea ce privește impozitele directe. În ceea ce privește impozitele indirecte, aderarea la UE în 2007 a adus mult mai multă stabi­litate, TVA-ul și accizele fiind reglementate prin directive UE, iar deciziile CJUE având aplicare directă.

S-ar putea spune că România ar mai avea de rezolvat, în afara unei eventuale crize economice, alte trei crize: cea morală, cea identitară și cea demografică. Cât adevăr vedeţi în această logică?

Eu am vorbit de multe ori despre lipsa de moralitate a legislației fiscale. Am vorbit și despre „furtuna perfectă”, adică suprapunerea a 4 mari crize: natalitate scăzută, migrație masivă, distribuția vârstelor („decrețeii ce urmează a se pensiona în 2030”), educație scăzută (analfabetism funcțional). Toate acestea trebuie adresate în mod serios prin politici publice care să refacă încrederea. De fapt, cred că aceasta este marea noastră problemă, distrugerea încrederii în noi și dintre noi, și asta trebuie refăcută.

Afirmați, la un moment dat, că două cancere mănâncă din bunăstarea românilor: evaziunea şi corupţia. Există vreun leac, nu pentru a vindeca dar, măcar, pentru a atenua efectul dezastruos al acestora, în condițiile în care clasa politică nu a reușit să obțină o notă de trecere pe tot parcursul acestor 30 de ani?

Da, există. Implicarea personală. Lucrurile se întâmplă și din cauza nepăsării noastre, a neimplicării.

Deşi știu că sunteţi un om încrezător în viitor, aş îndrăzni să vă întreb cât de dispus mai sunteţi să vedeţi pentru România azi, la final de 2019, zorii unor alte vremuri mai bune şi mai prospere? Credeţi că ar putea întreaga societate de acum să urmeze traseele unui „proiect de ţară” pe termen mediu, unul autentic, sustenabil şi realist, şi greu de a fi deturnat politic?

Lucrurile par să se așeze într-o direcție bună pentru România. Avem o fereastră de oportunitate de 8 ani pe care nu trebuie să o irosim. Fereastra nu s-a deschis încă, ci doar s-a întredeschis puțin. Ea poate să se deschidă în 2020, după alegerile parlamentare. Sau se poate închide complet, pentru mulți ani…

Ați făcut o schimbare radicală în viață trecând de la o eventuală carieră ca electronist, la una total opusă de avocat. Cum v-ați rotit cu 180 de grade? A fost alegerea ideală? Vă considerați un om curajos? Dacă s-ar ivi ocazia, ați mai reveni în politică?

Atunci nu a fost vorba de curaj, ci de o șansă. În vremuri foarte tulburi (1995), chiar înainte să termin prima facultate (Electronica), am avut șansa să mi se ofere să lucrez într-o firmă internațională de consultanță, Coopers&Lybrand, în departamentul de consultanță fiscală. Am învățat meseria asta într-un mod inedit, dar eficient: „learning by doing”. Practic, profesional am crescut odată cu profesia. Cele învățate acolo m-au ajutat ulterior în carieră, dar m-au și făcut să înțeleg ce ne lipsește din legislație și m-au determinat să mă implic de-a lungul timpului în imple­mentarea unor soluții care să ne crească com­pe­titivitatea. Însă la modul general, cred că nu curajul îmi lipsește J. Mi-am asumat mereu lucrurile în care cred, chiar dacă uneori nu am fost tocmai popular… Am fost mereu în politică și nu cred că am ieșit complet nicio­­­dată. Consider că politica este un mijloc, nu un scop.

Cum vedeţi cabinetul dumneavoastră de avocatură și avocatură de business din România în viitorul apropiat?

Am construit împreună cu partenerii și colegii mei o echipă puternică, respectată. Ne vom strădui să ne întărim practicile și să dezvoltăm practici noi.

Aveţi o carieră strălucită, aţi realizat extrem de multe lucruri în această profesie pe care o cunoaşteţi foarte bine din interior – ca practicant și fondator. De unde vă extrageţi energiile şi optimismul faţă de viitor? Rămâne, pe termen mediu şi lung, această profesie o tentaţie şi un spaţiu potenţial de împlinire personală pentru generaţiile noi? Care ar fi trei sfaturi pe care să le dați tinerilor avocați?

Mulțumesc pentru aprecieri, mă onorează! Am o familie minunată, o echipă excelentă, prieteni buni, clienți care îmi acordă încrederea lor. De aici îmi vine energia și optimismul. Am pentru ce și cu cine munci. Sunt convins că profesia mea are potențial și se va dezvolta, chiar dacă vor fi unele procese/proceduri ce pot fi automatizate și preluate de către AI. Sfaturi? Primul: alegeți-vă profesia aceasta doar dacă vă place. Nu poți performa dacă nu îți faci meseria cu plăcere. Al doilea: nu pierdeți timpul, nici în facultate și nici după. Specializarea într-un domeniu este foarte importantă. Focus! Al treilea: să nu uitați nicio clipă că încrederea este baza, fundamentul pentru tot. Fără încredere, nimic nu funcțio­nează pe termen lung.

Georgeta Clinca